OCUPAT

Astazi mi s-a reprosat ca scriu pe blogul asta ca si cand nu as avea iubit. Ca suna prea ofertant si ca prea imi dau tarcoale masculi mai mult sau mai putin virtuali. Nu scriu despre "relatia mea" si despre cat de tare "imi iubesc prietenul" pentru ca ar fi penibil, s-ar intra in niste detalii care n-au ce sa caute aici. Cu toate astea, ma vad oarecum nevoita sa fac urmatoarea declaratie:
AM PRIETEN. AM PRIETEN. AM PRIETEN.

Gata, sper ca e ok acum. Poftim si poza siropoasa.

Si, apropos, ca sa nu-i prejudiciez prea tare imaginea (si sa para un mascul feroce, fugarit de femele supraincalzite) mentionez ca totul a pornit de la scandalul iscat de mine cand am vazut ca a cedat la rugamintile unei colege de a o lasa undeva in drum (eventual intr-un sant, as sugera). Eu urlu ca disperata ca aia n-avea ce sa caute in masina si el ce se gandeste sa-mi spuna, daca tot sunt cuminte ca o maicuta. Ca il insel cu blogul. Ca asta e pentru mine un soi de bordel unde ma destrabalez cu bloggeri cu trupuri sculptate si unse cu ulei, arse de soarele monitorului. Asa ca va rog pe aceasta cale sa nu mai vizitati acest blog in pielea goala, sa nu-mi mai veniti cu propuneri desucheate si mai ales sa va tratati bolile venerice ca asa nu se mai poate.
Cam atat.

P.S. : Daca te prind ca o mai duci cu masina pe colega-ta aia grasa si guraliva va dau foc la amandoi.

Si nu ma mai balacariti pentru poza, am pus-o mai mult ca sa dovedesc ca intr-adevar exista barbatul care ma suporta (more or less, imi mai trage cate o scatoalca every now and then, keeps things balanced between us)