Sa curga banii, sa imbatam pustanii

De fiecare data cand aterizez prin Expirat, plec spunand ca a fost ultima oara. It never is. Aseara m-am dus sa vad cum au renovat baietii spelunca, pentru ca se tot zvonise cum ca de aceasta data chiar au investit mai mult decat o ceapa degerata. Big fat lie.

Arata, daca va puteti imagina, chiar mai rau decat inainte. Daca la inceput era un loc relativ ok, nu foarte cosmetizat dar atragator tocmai prin asta, anul trecut (pare-mi-se) i-au dat un aer de camin cultural cu iz electro. Tatele asimetrice de pe pereti au fost inlocuite de niste mazgaleli cu fete buzate cu ochelari techno pe nas. Registre stilistice bagate la gramada, rezultat pe masura. Dar era inca acceptabil, nu leza chiar asa tare ochisorul.

Ei bine, sa aducem naratiunea in prezent. Expiratul arata acum ca un bordel meets bodega. Rosu tipator plus un soi de maroniu-pluta. Finisaje de mare rafinament, facute de Circaru. Pe pereti niste modele asimetrice pentru ca s-au prins ca oricum le-ar fi iesit asa. Mesele si scaunele nu inlocuite (asta ar fi implicat niste cheltuieli neconcepute de mintile lor- adica sa investesti in imagine?!) ci doar data o spoiala peste ele, ca nu se prinde omu' la betie. Baile la fel de neimbietoare, doar ceva mai isterice cromatic-wise. Insa toata lumea repeta de dimineata pana seara "ai vazut barul? e ca ala din b52!" Adica se puteau ei lasa mai prejos decat b-ul, adevarat standard european? Staff-ul expirat a ramas acelasi, aleg sa nu comentez pe marginea subiectului. Hai sa revin la seara de ieri.

Am intrat si m-am dus in separeul mare din spate, unde am dat peste o schimbare de-a dreptul traumatizanta: un fel de coltar la puterea a 3-a, dintr-un material in care nu as imbraca nici cosul de gunoi. Genul de material care exista in magazine doar ca sa le apreciezi mai tare pe celelalte. Nu pot si nu vreau sa-l descriu amanuntit. La bar un Marika la fel de stramb si de libidinos ca intotdeauna. Putina lume.

Cand tocmai trecusem peste toate astea si incropisem o conversatie cu vara-mea, vin cinci insi pe la 40 de ani. Unul exclama extaziat: "wow, l-au schimbat!". Un altul raspunde: "da ma, vezi tu astea de aicea? Io le-am pus ma!". Dupa mai multe "sa mori tu"-uri si din astea, se cristalizeaza lucrurile. Stateam vis-a-vis de muncitorii care renovasera Expiratul, veniti acum sa-si admire opera si sa bea si ei o bere ca tot omul. Au inceput sa ne vorbeasca asa ca am plecat. A nu se intelege ca am ceva cu muncitorii (munca innobileaza, nici o meserie nu e injositoare ablablalba) dar astia erau parca in cale afara de marlani.

Ce vreau eu sa spun: cum intri in Expirat, iti loveste privirea un afis maricel pe care sta scris cu profesionalism ca domnii responsabili isi rezerva dreptul de a-si selecta clientela.

Mergand pe lipscani inspre locuri mai fericite, ma ajunge din urma Iosif care ma intreaba de ce am plecat. Ii raspund sumar si primesc acelasi raspuns dintotdeauna: "a, pai trebuia sa vii sa-mi zici! Lasa ca lucrurile se vor schimba de acum inainte".

Da bineinteles. Asa cum se schimba de trei ani incoace. In rau.

Poza cu Rihanna cracanata.