Sha la la la lala

Ieri seara my (in)significant other and i decided to go out. Pentru ca am tot vegetat in casa cu saptamanile. Cum Plaza Romania era aproape si cum voiam sa vad un film bunicel, decizia a fost luata cu repeziciune. Ma incerca totusi o umbra de indoiala, pentru ca era duminica seara si ma asteptam la ceva buluceala cu parfum de cocalar. Dar na, hai sa vedem.

Ce a urmat nu doresc sa i se intample nici celui mai mare dusman. Piata Romania era un cadru de cosmar, si asta nu din pricina fantomelor din preajma a yet-another-borrowed-halloween ce se doreau a fi spooky (si sfarseau aratand ca niste mirese chele). Ne-am dus la movieplex sa luam bilete pentru The Black Dahlia, which i was rather anxious to see. M-am salbaticit eu de tot si am pierdut simtul realitatii sau 170.000 e cam multicel pentru un bilet la film? Pentru ca the last time i checked, scaunele din sala nu stiu sa prepare cartofi prajiti si nici nu-ti maseaza partile acelea.

Oferta de filme era foarte foarte slaba, chiar anorexica. As fi mers la The Devil Wears Prada insa m-am gandit sa nu-mi torturez partenerul in asa hal, ca nici mie nu mi-ar fi convenit sa ma duca la ceva cu impuscaturi si femei goale si masini si batai. Interesant de remarcat ca promotia viza doar tentativa esuata de film "Lacrimi de iubire", care din cate am inteles a inregistrat un succes rasunator. Astept cu interes chilotii imprimati cu dan bordeianu si matura din parul adelei popescu, asta ca sa fie completa cladirea imperiul.

Revenind. Am luat biletele si ne-am dus sa mancam ceva, asta dupa in jur de 15 ture de stadion. Am optat intr-un final (nefericit) pentru kfc, asta din lipsa de variante mai rasarite. Doar ca aripioarele nu eram facute bine (deh, cererea) si oricum nu reuseam sa ma relaxez pentru ca, vorba jumatatii mele, "nu ma pot opri din uitat la oamenii astia". Leoparzi, sclipiciuri, tricouri deputamadredeputamica, chestii mulate pe burti umflate, sani vizibil asimetrici bagati la inaintare si etcetcetc. Nu era nimic nou insa pur si simplu nu puteam sa nu ma holbez, parca nu-mi venea sa cred cat de multi erau. Mall-ul era al lor. Se plimbau ca pe Magheru, asteptand sa intalneasca fetele cunoscute din fiecare seara de duminica.

Spatiul intim nu ti-l respecta nimeni, asta nu stiu daca mai trebuie mentionat. N-am reusit sa mananc mare lucru, iar resturile au fost adunate cu promptitudine de catre o batrana care stransese deja un sac de aripioare de pui. La intrebarea "le dati la catei?", raspunsul oferit a fost "ei, mananc si eu intai".Asta in timp ce de pe celelalte mese de cantina se sustrageau subtil sucuri pe jumatate pline. Mirific. Hai totusi la film, ar putea salva seara.

Pe cat de misto e trailer-ul la The Black Dahlia, cu tot cu Dirge de la Death in Vegas pe fundal, pe atat de prost este filmul. O imbarligatura fara noima. I tried, man, i really really tried. A fost primul film de la care m-am ridicat si am plecat. Dezamagire totala. Film noir my ass. Nici macar nu poate fi numit un film prost. N-a fost film. Intre timp ni s-a facut rau de la mancarea diabolica asa ca am mers spre casa in frig pentru ca masina din dotare era in service. Nu mai bine stateam acasa?

Singura chestie draguta a fost reclama la Peroni care somehow always manages to cheer me up, in a nostalgic kind of way. Pentru cei interesati melodia este Baby it's you (surprinzator, stiu) , cantata intai de The Shirelles, preluata apoi de The Sapphires. Lovely.

Ah, si am supravietuit trailer-ului de la Lacrimi de iubire, care ne-a fost bagat pe gat. Cateva replici notabile:
"taticule, traiesti?"
"daca nu-mi aduce banii, il omor"
"alexandra, eu te iubesc"
"de ce nu suntem fericiti?"

De prosti.

And why were we the only ones laughing?