La rascruce de lepse

Norocoasa cum ma stiu, am primit inca o leapsa, just hours after complaining about it. M-a prins Ceci si trebuie sa preiau povara. Din fericire e vorba de o singura carte. Din nefericire mi-e foarte greu sa ma decid.

Daca spun Palahniuk sunt prea "pe val", daca spun Dostoevsky sunt prea pretioasa, daca spun Rosca sunt prea mistica, daca spun Salinger sunt prea comuna, daca spun Coe sunt prea adormita si daca spun Camus sunt prea depresiva.

De fapt, cartea mea preferata este Emily Bronte's Wuthering Heights. Nu este singura carte la care am bocit pana ma usturau ochii, dar e pretty much singura pe care as citi-o over and over again( the crying tends to fade away though). Pentru ca este putin desueta si foarte melodramatica. Pentru ca everyone likes a good love story. Pentru atmosfera intunecata si pentru Heathcliff. Si pentru ca, spre deosebire de majoritatea classic-urilor, nu e liniara si nici anosta.

Guess i'm a sentimental smuck(asa se scrie?) after all.

Arunc mortu' in ograda la Mix, Silvia si Monica.