Pai nu stiu

In fiecare zi am vrut sa scriu aici si ba n-am apucat, ba am adormit. Si aproape in fiecare zi am avut cate o idee (proasta, you ask? desigur) pe care as fi dezvoltat-o aci dar iarasi am adormit. Drama e ca azi e joi cred si mi-am pierdut ideile. In tentativa umila de a reconstitui mi-am amintit ca luni am vrut sa scriu despre dureri, marti despre taximetristi, miercuri despre "de ce nu scriu despre lucruri frumoase pe blog", corespondentele zile-teme fiind mai mult sau mai putin exacte. Ma rog, in caz ca intereseaza pe cineva, nu am facut nimic palpitant zilele astea.

Luni a ros bestia singurul incarcator in viata din casa si am ajuns deci fara telefon, complet izolata de lume, asa ca programul meu a fost: m-am uitat mult in oglinda, am mancat mult, mi-am facut 100 de poze, m-am mai uitat in oglinda, am citit reviste de duzina si m-am uitat pe geam. A, si am studiat cu migala numele alea ciudate din mail-urile care ajung invariabil in fisierul gunoier. Intotdeauna m-au fascinat, le gasesc pe atat de melodioase pe cat de ireale mi se par. Gideon Archer. Opal Currie. Sheri Greer. Earnestine Phelps. Pagan Betty. Moll Krause. Ned Pachecci. Magic,nu?

Marti victima a fost mp3 player-ul, obiect incorporat practic in fiinta-mi, obiect a carui disparitie subita si violenta a lasat un gol ireparabil. A fost pentru prima data cand l-am ciomagit pe Barney. Ieri a ros cablul de la prajitorul de paine asa ca s-a mai dus pe apa sambetei inca o mica placere matinala. Astazi au venit vecinii sa reclame plansetele catelosului. Franturi de discutie:
Dar cat de tare poate sa urle un biet catel?
*batran respectabil* : pai face uite asa dom'le AUUUUUUUUaaaaa

In rest..cred ca ma las de fumat. Adica eu, care am declarat in repetate randuri ca pentru mine un om care nu fumeaza e un om care nu sufera, deci nu e om. Ma simt batrana si zbarcita, dar maine seara ies in oras cu Mix sa ne imbatam si sa ne facem de ras ca pe vremuri. Hope i still got it.