N-am ma ce titlu sa-i pun astuia

Warning: daca ai sub 18 ani, nu citi, e prea devreme sa fii deprimat. Daca esti un dobitoc, nu citi, e prea tarziu. Daca ai ajuns aici din greseala, cautand un blog de divertisment, iesi afara.


Nu inteleg de ce oamenii sunt atat de urati. Nu ma refer la cei carora li se citeste suferinta pe fata, sau la persoanele care sfideaza regulile esteticii. Ma refer la marea majoritate a oamenilor pe care ii vad in fiecare zi pe strada si in troleu. Sunt urati, ma uit la ei si mie se face sila, sila, nu mila. Mi-e sila ca facem parte din acelasi regn, ca suntem guvernati de aceleasi legi, ca respiram acelasi aer (poluat).

Pentru mine orice calatorie cu troleul a devenit un cosmar. Primele doua statii trec usor, mai citesc cateva randuri, ma mai gandesc la ale mele. Insa de la a 3-a incolo, incep sa-mi invadeze spatiul intim asa ca sunt nevoita sa ma uit la ei. Si vad numai mizerie. Numai oameni in gri si in negru (chit ca negrul va fi mereu in trend), numai oameni posaci, amarati, morocanosi, ostili, murdari. Ma intristeaza sa vad copii obraznici, adulti daramati si batrani agresivi. Oamenii astia nu sunt niste cazuri izolate. Sunt peste tot. Nu ma consoleaza cu nimic ca pe traseul romana-universitate ma loveste o explozie de culori (prost asortate), de frizuri moderne si de tineri adulti zglobii, in drum spre slujba lor creativa. Aia sunt exceptiile. Si multi sunt de fapt infinit mai superficiali decat se vede cu ochiul liber.

Nu inteleg de ce cheia unei existente oarecum impacate este resemnarea. Pe mine inca ma dor aceleasi lucruri, chit ca ma confrunt cu ele pentru a 848-a oara. Le critic in sperata ca se vor schimba. Dar nu se schimba, trebuie sa ma schimb eu. Si nu pot, adica nu vreau. Nu vreau sa renunt la putinele lucruri la care tin. Nu visez la o lume unde toti zburdam pe campii cu gladiole in bot. Dar nici asa, bai nene. This is not what i ordered. Nu inteleg de ce oamenii fac copii in lumea asta. E ca si cand ti-ai lua un catel mare si l-ai tine intr-un lift. Nu ai avea de ce sa te miri ca maraie si musca daca il scoti de acolo dupa 18 ani.

De fiecare data cand citesc o carte de-a lui Palahniuk (da, m-am agatat de autorul asta, desi constientizez ca nu e tocmai revelatia secolului in materie de idei, poate doar de stil, desi nici acolo nu castiga detasat) ma astept sa gasesc un raspuns. Nu neaparat din partea lui, nu neaparat strecurat printre randuri. Sa gasesc un raspuns ca rezultat al faptului ca ma expun povestilor lui. Sa ma fortez, sa vad pana unde pot sa merg. Evident ca nu raman niciodata cu nimic, poate doar cu o senzatia accentuata de oboseala.

Ai crede ca dupa 21 de ani de trait in tara asta, nu mai reactionezi cand vezi un betiv ordinar ca se opreste in fata unei case de copii si face pipi pe perete. Poate e timpul sa-mi gasesc un motiv de a fi happy-happy, ca sa nu mai observ asta, nu? Pana la urma nici nu stiu de ce m-am inhamat eu la chestia asta cu criticatul. Nu se termina niciodata. N-am fost inspirata, frate. Nu mai bine imi faceam si eu un blog despre ce mi-am mai cumparat si despre ce frumos e sa visezi etc?

Pana la urma cine-s nesimtitii? Pentru ca mie una mi se pare ca e nesimtire sa fii fericit intr-o lume atat de mizerabila. Nu, nu m-a parasit prietenul, nu, nu am nici o problema majora, dimpotriva, imi merge bine, multumesc, ceea ce va doresc si voua. Nu, nu doresc sa-mi pun capat zilelor, dimpotriva, intentionez sa ating venerabila varsta de 40 de ani, ceea ce doresc si unora dintre voi. Celorlalti le doresc mai mult, ca sa fie erodarea completa.

Sunt deprimata. Asa, ca de primavara.
Personal, nu cred ca depresia se vindeca. Dar pana si replica asta a devenit un cliseu.

De ce ma deranjeaza atat de tare oamenii aia de care tot zic?
Varianta egoista: pentru ca n-am nici un chef sa ajung asa.

13 comentarii:

Anonim spunea...

Personal blog entry:
So, care e cu treaba sa-ti pese si de fapt nimeni sa nu te bage in seama? De ce sa zambesti cand simti ca faci un gest nobil (nu pentru faima sau pentru apreciere ci pentru ca asa simti) si in secunda urmatoare vin altii 10 care strica totul ? Cat de happy-happy te simti cand ajuti un batran sa treaca strada, atunci cand ceilalti din preajma ta il ignora complet, grabindu-se sa-si fwta amanta, sa-si plateasca factura, sa faca _bani_, si imediat dupa un alt idiot ii pune piedica si-l injura doar ca sa fie "trendy" ? Cum poti sa urci in autobuz si sa fii happy-happy cand cel de langa tine e un manelar care scuipa seminte pe hainele babei din fata ? Te uiti urat la el, el catre tine si atat. Cum poti sa fii happy-happy cand vezi ca 99% din ceilalti din autobuz au uitat ca exista sapun ?! (vor sa faca economie la apa calda?)
Si cum poti sa fii happy-happy cand te lansezi in drumul cel mare (primul apartament, primul job, prima viata on your own) si parca toti iti dau picioare in fund?
Cum poti sa fii happy dupa ce te certi cu persoana pentru care ai face orice (si nu din dragoste oarba ci pentru ca iti pasa si stii cat e de greu si nu doresti celuilalt chinul prin care treci tu) si apoi a 2-a zi dupa ce te-a injurat din adancul inimii, se poarta de parca nimic nu s-a intamplat ?! (cu singurul scop ca sa-si termine tema la un amarat de laborator?)
Cum poti sa fii happy cand esti criticat tocmai pentru ca tii obsesiv la respectul reciproc in loc sa te alaturi desfraului aberant cu singurul scop pentru a avansa in functie?
Te macina, te roade si mori incet. La 23 de ani, afli si tu, ca un ultim om de pe pamant, ca idealurile tale de a face _ceva_ in lume nu corespun cu realitatea.
Si atunci iti scrii pe o foaie "imaginatia mi-a creat universul perfect - realitatea e prea cruda ca sa-l accepte".
Si o pastrezi pe perete sa-ti aminteasca in fiecare zi ca esti "cel mai optimist dintre pesimisti".
De ce te deranjeaza oamenii pe care-i critici ? Pentru ca au uitat de unde au plecat de fapt si ti-e frica sa nu uiti si tu.

zoso spunea...

esti happy because of me...

Gogu Kaizer spunea...

Asta e metoda ta de a ura "la multi ani" cuiva?

Ionut spunea...

Incearca sa zambesti cuiva dimineata, fara nici un motiv, cuiva care e incruntat. o sa vezi ca in timp, cineva o sa-ti zambeasca inapoi. Si apoi o sa aiba o senzatie placuta si poate o sa zambeasca altcuiva. Daca te gandesti un pic, in autobuz nici pe tine nu te vede nimeni zambind, deci poate zice la fel de tine.
Zambeste, nu costa nimic si ii va face si pe altii sa zambeasca...
Zambeste fara un motiv anume, pentru ca tu te simti bine si iti vine sa zambesti, chiar daca toti din jur sunt incordati. Eu zambesc. Si ma simt bine. Si ma bucur cand zambesc cuiva si ii vad supriza in ochi si apoi zambetul pe buze...

Anonim spunea...

se vede ca ai trait toata viata numai in puf de rata...

igrec spunea...

utopic vrem copii cu tine !

Ionut spunea...

@anonim: nu stiu daca mie-mi zici, dar... daca da, te inseli... dar am ales sa trec prin viata zambind si cel putin sa nu mi-o fac mai urata stand incruntat.

Dupa cum spuneam, un zambet ajuta :)

*daca nu cu mine vorbeai, tot ramane valabila ultima replica :)

psyche spunea...

draga peris, iti sugerez sa iesi din bucuresti pentru minim o saptamana. ca sa simti bucurie.

Anonim spunea...

Crunta mizerie a acestor indivizi este explicabila si printr-un soi de adeziune inconstienta la anumite valori, pentru ca si nesimtirea este o valoare in sine si care se pare ca este general acceptata. Una din probleme consta in faptul ca legile informale, cutumele cum le ziceam candva, nu au mecanisme punitive destul de puternice, decat la modul verbal. Ori spune-i manelistului sa nu mai improaste cu seminte sau nu isi dea drumul la melodia de pe telefon...sa vedem ce se intampla atunci? Daca traiam intr-o societate sanatoasa in care bunul-simt si decenta erau la mare pret, atunci multe din aberantele scene pomenite nu s-ar mai intampla. Singura scapare este ca cei care mai au un strop de minte si de educatie morala si sentimentala sa "joace" tare. Adica sa fie responsabili. Si sa creada in niste principii. Si sa constientizeze rolul pe care il au. Si sa-si fac din asta un scop, acela de a crea o contrapondere. Dracul nu este atat de negru. Dar, cum spuneam, conditia esentiala este sa crezi in ceva, intr-un principiu ordonator. Altfel totul este in zadar...

aquashark spunea...

urmatorul post presupun ca va fi despre cersetorii din mijloacele de transport in comun

adica.. i-ai luat la rand: pensionari -> nesimtiti -> oameni posomorati, deprimati si deprimanti -> ...

Anonim spunea...

saracie=mizerie nesimtire samd....de aia

Anonim spunea...

E primul meu contact cu un blog.. si am avut onoarea sa te citesc pe tine deprimata si posaca.. undeva asezata langa oamenii aia care sunt tristi si irascibili.. si poate ca si tu ejti in pas cu trendul imbracata in negru susceptibila de lipsa de creativitate...
E doar vina ta... toata lumea e perfecta dar tu iti proiectezi toate fricile din copilari pe care nu are rost sa le insiri, asupra ei.. si o patezi cu mizerii si cu boschetari care se pisa la un perete oarecare.
Solutia nu exista, nu ai cum sa vorbesti despre unghii si ce mai e nou... sau ce sosete fancy tiai mai cumparat.. o sa existi pentru a critica.. fara a face nimic .. sper ca nu etern nemultumita.. si poate usor iti vei gasi calea... vei fi implinita

imi doresc sa iti scriu multe si toate legate doar de un singur mesaj...paote ar trebuii sa imi creez un blog ..dedicat bloggerilor...

decoratiuni interioare spunea...

salut,
eu sunt constant in aceasta stare, numai cand ajung in padure la distanta de "lumea civilizata" simt ca ar mai fi si altceva de lumea asta.
In Bucuresti nu puteam suferii inghesuiala disperata in troleu, autobus, metrou... cred ca 99 la suta din persoane erau nevoite de circumstante sa mearga mai departe fara sa se inteebe sa se gandeasca , doar sa traiasca, mai departe, fuga la job, juga acasa, fuga dupa bani, etc
Ieri de exemplu un nene tigan care isi ajuta nevata sa mearga, a ajuns la disparare ca nimeni nu-i oferea loc femeii, a inceput sa strige, in gol, iti venea sa plangi, ca i sa marit chiria si are salar de 250 lei, ca ce tara este asta, acuza tinerii...(asta in timisoara)
Si noi ceilalti oamenii munci cu fetze lungi nu ziceam nimic, eram de acord cu el, cumva nu aveam ce sa-i facem. Si NU AS PUTEA ZAMBI CA SA MA SIMT MAI BINE. Ar fi ipocrit.

Na, mi-as spus oful si eu.
Si inca cateva motive sa ramanem incruntati:
http://www.balzix.de/index.html
(texte scrise si colectate de un grup din Gemania- Krisis, despre munca, vezi non-german texts la meniu)