Revenind la animale,

1. Acum cateva luni am aflat de "lansarea" unei clinici veterinare private, Marcovet pe numele ei. Pana aici nimic ingrijorator, ba chiar dimpotriva. Intamplarea a facut sa ma delectez cu o brosura de-a lor, in care am avut ocazia sa aflu mai multe despre acest castel al necuvantatoarelor, suflat cu aur si operat de roboti cu briliante pe post de globi oculari. Adica opulenta asemanatoare numai cu un dulap prin de genti LV nefolosite sau comparabila cu anumite manifestari religioase, stim noi care, dar nu zicem. E bine ca stapanii de animale sa poata merge intr-un loc decent si curat pentru a trata eventuale probleme(ale animalelor de companie sau chiar ale lor, pentru ca Marcovetu asta e mai mistocut decat marea majoritate a spitalelor pentru oameni din Romania) insa de la decent si curat pana la exagerat si piperat e cale lunga.

Ma rog, asta e...exista deci si rele si bune. Insa, cand sa inchid brosura si sa ma intorc la ale mele, arunc un ultim ochi pe sectiunea de "cuvant inainte" sau cum naiba i-o fi spunand unde ce vad: "stapana" Marcovetului a avut un catel (foarte dragut, ca toti cateii), pe care, nu veti ghici niciodata, il chema Marco, si in amintirea caruia a fost infiintata aceasta masinarie de facut bani. "Din dragoste pentru animale". Pai stai putin. Rewind. Din dragoste pentru animale?! Daca-i dragostea atat de mare, ce-ar fi ca in loc de o investitie de cateva milioane de euro intr-o fabricuta emailata si brodata manual, sa fi folosit acei bani pentru a indragi zecile de mii de animale de pe strazi?! Daca tot faci asta pentru bani, macar nu-ti intinde pe sarma din fata casei sufletul cel mare si milostiv. Taci din gura si las-o asa. Tupeu pe masura nesimtirii.

2. Acum cateva saptamani am vazut o emisiune pe TVR2 despre adaposturile primariei unde sunt dusi cateii culesi de pe strazi de hingheri (ce cuvant frumos! h i n g h e r ). Era intervievata tovarasa directoare, al carei nume imi scapa pe moment, insa dupa care promit sa scormonesc, si care povestea, pe un ton teribil de nonsalant, ca statul plateste lunar suma de 60.000 de euro pentru chiria acelui adapost. Saizecidemiideeuro! Si, surpriza, nu stia cui apartine acel teren, nu stia la cine ajung acei bani (ca tot sunt putini si nu s-ar fi putut cumpara nici macar o ciorba cu ei), dar tare ma tem ca e vorba de o cunostinta cel putin intima. Daca vorbesc cu pacat, anunt de pe acum ca nu-mi cer scuze. Asta pentru ca doamna directoare refuza sa coopereze cu asociatii precum Vier Pfoten si pentru ca stiu cum sunt "eutanasiati" cateii acolo, dupa cele presupuse 3 zile in care toti calaii cu degetele noduroase si murdare lipite de bate groase stau si asteapta cuminti, eventual zicand si o rugaciune, sa revendice un om de bine cateii luati de pe strada.

In aceeasi emisiune era prezentata si povestea clasica din jurul unei scari de bloc. Marele si vesnicul razboi dintre batranii amari si revoltati, reprezentati democratic de administratorul senil si visat tiran, si o mana de oameni care dadeau de mancare unor catei de pe acolo. Cateii le pazeau masinile noaptea. Batranii chemau hingherii sa-i ia. Oamenii se duceau sa-i recupereze, plateau taxa, ii aduceau inapoi. Stop. Repeat. Citat savuros: "pai daca as avea otrava i-as omori eu cu mana mea".

3. Acum o saptamana am zarit, in bot de autostrada soarelui, o reclama pentru un cimitir (privat, cum altfel!) destinat animalelor de companie. Se cheama, printr-un nefericit joc de cuvinte, Raiul Animalelor.
Putina voma de pe site-ul lor: "Raiul Animalelor" este un cimitir-parc dedicat in exclusivitate animalelor de companie, care aduce o noua viziune asupra momentului despartirii, in dorinta de a va alina sufletul. Acum puteti oferi in schimbul clipelor de tandrete si bucurie un loc de odihna eterna, care sa va reaminteasca de prietenul dumneavoastra, un loc unde veti fi oricand binevenit. Daca vreti sa va onorati prietenul tot atat de mult pe cat l-ati iubit cand era alaturi de dumneavoastra, "Raiul Animalelor" va este aproape!

Si o super-oferta:
Fiecare persoana care are un "prieten" inmormantat la "Raiul Animalelor" obtine gratuit un medalion "Gaseste-ma" la primirea in familie a unui nou "membru".
Moare unu, vine altu!

Raiul animalelor are si pensiune, pentru ca, nu-i asa, cu totii ne-am dori sa fim cazati pret de cateva zile, in apropierea unui cimitir. Iar daca animalutul moare cat esti plecat, mutarea se face mai usor, cu o roaba de argint, din pensiune direct la groapa de clestar.

Cimitirul asta era chiar necesar, ca doar suntem satui de atatea gropi comune in care sunt aruncati cainii omorati de salbaticii cu doua clase si trei pumnale in buzunar. O initiativa laudabila. Inca un citat, ca nu ma pot satura: Unii oameni nu pot intelege sentimentele profunde care coplesesc o persoana atunci cand animalul sau de companie, moare. Noi ne dam seama pentru ca am trecut prin asta...
Pentru cei cu stomacul tare, sugerez interviul de aici.

Moarte in lux pentru unii, viata in mizerie pentru altii. Ca la oameni, dom'le, ca la oameni.

10 comentarii:

aquashark spunea...

yawn.. devine agasanta tirada asta de jelit animalele domestice si javrele fara covrigi in coada de pe strazile patriei.

1. "ce-ar fi ca in loc de o investitie de cateva milioane de euro intr-o fabricuta emailata si brodata manual, sa fi folosit acei bani pentru a indragi zecile de mii de animale de pe strazi?!"

daca s-ar gasi un Gigi Becali al maidanezilor ti s-ar implini viziunea, altfel nu vad un om normal la cap sa consume resurse pe niste animale irelevante.. totul se rezuma la preferintele unora impinse de mecanisme emotionale auto-interesate.

speciile importante care trebuiesc ocrotite in tara asta nu sunt asa de dragalase si nu le poti mangaia sau tine in brate.. bummer! insa activistilor de weekend, posesori de pechinezi, le-au picat cu tronc tocmai maidanezii cand avem atatea ecosisteme de ocrotit :/

2. "Marele si vesnicul razboi dintre batranii amari si revoltati, reprezentati democratic de administratorul senil si visat tiran, si o mana de oameni care dadeau de mancare unor catei de pe acolo" - o generalizare aiurea-n tramvai. am auzit de mai multe cazuri de batrani care isi mai alungau plictiseala hranind o turma de maidanezi (care crestea si crestea) spre disperarea vecinilor atacati sau agasati de latratul si excrementele lor etc.

3. ai bani, il ingropi civilizat. n-ai bani.. naspa.
acum ce-ai vrea sa spuna aia despre firma lor?
"pechinezul dumneavoastra a mierlit? in loc sa-l aruncati la ghena pe tobogan de la etajul 10 puteti apela la serviciile noastre (care profita c-un avant capitalist feroce de asemenea ocazii nefericite) prestate fara vreo implicare emotionala, nici macar simulata".
sunt convins ca asta si-ar dori sa auda potentialii clienti..

Anonim spunea...

Catelul meu a fost internat la Marcovet si sincer ma bucur ca au facut acesta investitie de ceva euro pt ca intr-adevar au f mare grija de animale, e curat, stau mereu cu ele, le plimba de 2-3 ori pe zi si te suna sa ti dea raportul la sfarsitul zilei. Deci e ok, pe verificate.

utopic spunea...

nu am pus la indoiala calitatea serviciilor oferite. daca as avea un catel bolnav, poate ca l-as duce acolo.
pana la urma cainii de pe strazi nu sunt problema lor (de fapt nu sunt problema nimanui)oamenii au facut o investitie. DAR mie tot nu mi se pare normal sa se intample asta. o vad ca pe lipsa de respect si de moralitate. cel putin sa nu puna egal intre intentii bune si intentii financiare.

aquashark spunea...

copy/paste din lucrarea mea de licenta, care la randul ei este copy/paste dintr-o carte "Etica afacerilor" ^_^

"scopul oricarei afaceri este în primul rând acela de a satisface anumite nevoi sociale, profitul fiind rãsplata cuvenitã celor care, prin iniţiativa lor, contribuie cât mai eficient la realizarea acestui obiectiv"

Anonim spunea...

Egalitate intre caini, zic!

Anonim spunea...

spanzura-te, utopico!

io-n Dushu Tau! spunea...

bestial ca fac spitale in care sa crape cainii - nu sunt insensibila..si eu am unu acasa...dar cand is atatia homlesi si copii fugiti de acasa..pana mea mai bine faceau un hostel ceva..sau macar niste programe de educatie..asta nu inteleg nici la straini...de ce au asa legislatie beton pentru animale..dar nu fac nimic cu cei care sunt la limita subzistentei...si care mor ca licuricii prin munti..ne mai trebuie minte...ne mai trebuie multe...

Anonim spunea...

Pentru ca fiecare se scarpina acolo unde il mananca si pentru ca din gesturi umanitare nu se castiga nimic tangibil.

Problemele comunitare nu sunt responsabilitatea individuala a nimanui. Asta nu inseama ca problemele respective nu sunt relevante, insa aruncatul cu rahat la intamplare nu ajuta cu nimic.

kus spunea...

nu stiu cati caini au fugit din adaposturile unde erau macar ingrijiti la limita decentei, dar am intalnit cazuri de bieti copii ai strazii care urlau ca pierd milioane de lei stand in camin, de invalizi care refuzau internarea in spital de frica sa nu le ia cineva locul in intersectie.
clar imi doresc sa dau bani ca pentru a satisface constiinta unui politician, si pentru a da bine in fata UE, fara vreun rezultat.
clar vreau sa ii asigur unui viitor violator/hot o masa calda si un pat.
am o propunere : la viitoarea campanie de castrare a animalelor fara stapan, hai sa-i castram si pe homelesi. ca si ei se inmultesc destul de repede.
diferenta dintre un animal fara stapan si un copil al strazii este ca animalul iti va fi recunoscator daca il salvezi, pe cand puiul de om s-ar putea sa te lase fara casa.

au legislatie beton pentru ca un animal nu poate sa sune la 112 sa spuna ca il bate stapanul. si pentru ca nu poate depune marturie la tribunal. etc, etc.

trecand peste...i like your blog.

Anonim spunea...

Suntem orbiti atat de sistemul asta incat nu stim ce pb am vrea sa o rezolvam prima.
Toate sunt importante, nici una nu trebuie trecuta in planul 2.
Noi, ca societate, suntem vinovati de existenta celor fara adapost,oameni sau animale.
Intr-o lume normala, societatea s-ar preocupa de toate problemele astea, dar in lumea in care traim nu mai exista nici un colt in care binele sa conteze daca nu e rentabil.