Layer-ul 0

Pentru fanii vechiului utopic:

De ce revolutionari francezi?
De ce unii sunt mai eleganti in exprimare decat altii?
De ce imi sta atat de bine in galben?
De ce am uitat sa bag vinetele in frigider?
De ce filosofia le e multora mai nobila decat scatofilia?
De ce avem, mereu mereu, doar doua variante?
De ce avem nevoie de atatea ore de somn?
De ce nu mai scriu pe blog?
De ce punem problema ca in filme?
De ce fac unii oameni cinci copii?

Pentru fanii noului utopic:

Oricat m-as gandi..ca sa-mi fie bine trebuie sa fac eforturi atat de mari, incat, odata atinsa starea de bine, eu sunt deja praf. De ce eforturi? Din cauza voastra, a tuturor. Am putini oameni buni, i-as baga intr-un cerc din sfoara invizibila si i-as obliga sa ramana acolo, sa ma pot uita la ei. Ii vreau pe toti langa mine, dar nu se poate. Cum din doua bluze trei sau patru o alegi pe aia care intruneste cele mai multe imprimeuri reusite, desi de toate te-ai bucura sa le vezi in dulap acasa. Sau chiar daca ti le cumperi, nu poti sa le porti pe toate in acelasi timp (decat daca te cheama agyness deyn sau cum naiba ii zice uratei aleia), pentru ca nu se cade. Esti nepotrivit, traiesti in haos, renunti la regulile de peste tot (ceea ce, de fapt, iti ofera un set nou de alte reguli, pentru ca lumea e alunecoasa si s-a gandit si la asta, noi oricum de capul nostru chair si revoltati toti nu facem mare branza, doar prelucram altfel cutumele si blablabla si ne credem revolutionari; nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun, as spera sa da).

De fapt, m-as uita o vreme, dupa care as inchide cercul printr-o atingere magica de buton, sfoara ar deveni perete gros de sticla super-smechera, fara tavan, logic, ca sa miroasa a cer si etc, plus ca de acolo nu pica nimic neplacut, nu ar avea ce sa ni se intample nasol, poate doar sa pice o bomba dar bombele nu sunt lucruri rele, sunt lucruri si gata. Am sta asa si peste si mai multa vreme cred ca ne-am manca intre noi de mult ce ne-am iubi cu totii si ar fi perfect daca nu ar mai ramane niciun rest pe jos, curat curat, ca si cand nici n-ar fi fost. Alea cu "niciun om nu e o insula"...sunt asa..cum sa va zic...de pus la status pe messenger sau de inserat intr-un hit.

Nu eu sunt gresita, stiu asta, chiar stiu, eu reprezint binele si adevarul, pentru ca, daca n-ar fi asa, (cele doua variante singulare de care ziceam mai devreme) atunci chiar ar fi ingrozitor. Daca eu as fi raul, ceilalti ar ramane sa fie raul si atunci n-ar mai exista bine deloc deloc deloc, pricepi?
Pacat ca nu mai scrie Robotor pe blog. Sunt al dracului de satula de dileme din astea existentiale, as vrea sa le mai verbalizeze si altcineva in locul meu. Poate sa fi trait cu 200 de ani pe rewind sau pe forward, ca vremurile astea nu mi se par ok deloc. Dar, hei, ce poti sa faci?