Get drunk, talk shit, tell them who you love

E greu sa fii si istet si zambaret si in cazurile respective se impleteste afectiunea draga de dansa ca un colac infasurat in nuca.  In acelasi timp, daca drumul de la frica la frisca n-ar fi ssserpuit s-ar impiedica de el toti tontii. 

Aseara am fost in Control la Thieves like us, ce mi-a placut, valieu!, si m-am dus la ei dupa, impleticita fericita asa si le-am bagat direct sub nas o declaratie din aia, fix disposable fan mail, ca bai, vedeti voi, eu asa si pe dincolo, si in ultima luna am fost cam asa pentru care si cutare, si uite ca in seara asta am fost happy cu stropi, si n-o fi muzica voastra cea mai buna dintre cele, dar e sincera si mie asta mi se pare megaimportant. Si bale si muci si clabuci ce-o mai fi fost. 

Apare un baiat si ma intreaba pe un ton de agatament lejer desi afara e toamna in toata puterea cuvantului: 

Auzi, stii cine a cucerit America?

Obama.

N-a ras. Treaba lui. Tu razi si plangi, Ano, razi si plangi, ca-i bine. 

Cativa oameni s-au contrariat de petrecerile tematizate soft porno, intamplarea facand ca si eu sa fi bagat un textulet pe briefulet si stau si ma intreb, oare sado-maso nu e de fapt in ochiul privitorului? Si oare, doar oare, daca ii spui unui matait ca e alintat, sinonimia, imprecisa biata, ca mai toate conventiile, n-o sa faca avort spontan in vazul lumii? Adica sa-si dea arama pe fata, ce-ati prefera sa aveti in burta, un pacalici sau o friptura macrobionica? 

Truth be told, honesty is addictive. 

Si toate petrecerile au un sfarsit fara ca asta sa fie tragic. Nu-mi mai vine sa merg la after-uri ca nu le vad rostul. Ca suntem prea sparti ca sa adormim chiar cand apasam de clanta, ca suntem prea singuri ca sa ne gandim la asta, ca mai bine tragem de firele corpului inca niste ore, pret de inca niste discutii, care nu spun ca sunt good/bad/productive/futile, but still, exista viata dupa after? Sau trebuie sa te aduci in punctul in care vei fi fost atat de sfarsit incat pleoapele se inchid fara pic de umbra, fara pata de gand. De asta si spuneam de izolare, de asta am si nevoie sa mi-o impun intr-o oarecare masura, pentru ca, fire pacatoasa, daca intru-n hora ma pun pe dansat si dansat si uitat ca aia de fapt e doar o stare de lapte praf, nu de fapt. Si pentru ca imi doresc sa ajung acasa pe intuneric, nu dimineata la 9. It winds things up.

Now on to the beautiful part. Ca vreau sa scriu mai mult, si ochii sa vada, mai putin despre mine atat de brutal, mai mult despre cele bune, baaa, cititi oameni, nu bloguri. Cine se aseamana se aduna fara apel. It just is and nothing can change that. So stay on track. The errors on the way are just meant to remind you that you're right. You are free to love exactly what and those you love. Don't let anyone tell you different.