Erata

Cand erai mic a existat un moment, pe care nu poti pune degetul, in care a cam incetat sa-ti pese. Dificil de inteles, usor de multumit. Niciodata simultan. A incetat sa-ti pese macro vorbind, a inceput sa-ti pese nano. Alterneaza, ofc. Dar tot ce-a urmat de atunci e zgomot de fond, care patrunde rar intr-o camera izolata fonic. Intr-o camera in care se intra greu si din care se iese usor. Usa scartaie tare cand e inchisa, poate i-ar trebui un sticker cum au taximetristii, cu n-o trantiti va rog, dar care-ar fi marele castig, cata vreme mesajul e acelasi. Frecus frecus ca un arcus de vioara azvarlit prosteste pe un derdelus fara gheata. Ne anturam toti pe masterate de creative writing drawing fucking, dar la admiterea de doctorat, de creative living, participantii nici macar nu se prezinta. Suntem redusi la stadiul de pioneri, de data asta ai omului recent distrus. Care isi varsa asteptarile in vasele altora, si se mira si se umfla de plans cand organismul gazda il respinge.

Make trade fair.

Vine, chipurile, revolutia bunului simt. Vine peste noi ca un potop de garoafe kitschoase si trece mai departe ca o tornada goala in mijloc. Virusul nu se prinde. Iti treci mana prin par si-n loc de iarba sau alge simti fixativ si clame. In fiecare zi descoperi pe net inca o prezenta care-ti pare apropiata, inca un analgezic la plic, sari peste el sau peste ea cu disperare, ca peste o jucarie care-ti place atat de tare incat trebuie s-o strici, s-o dai de toti peretii, daca nu poate fi a ta sa nu fie a nimanui, daca devine a ta atunci ar face bine sa joace ca o maimutica de lautar nespalat. Singuratatea asumata a devenit un lux pe care nu ti se permite sa-l doresti. De ce tu sa poti, cand restul nu. Aparentul capitalism amoros e doar o masca de butic de cartier, putem sa batem tumblr-ul in lung si-n lat, ca tot bizonii disparuti ii cautam, si tot in cinstea unui comunism relational aprindem candela acasa.

Salvati-va cat mai puteti, dar salvati-va singuri. Acum click pe x.