Frica de duzina, also known as Moarte sau +

the beautiful part is the beautiful part in you never dies

se inveleste si se codeste pana nu mai stii cine esti da

ramane in top of mind si pe cat e de bezna there is a light that never goes out.

Dam vena cava din mana pe geana rimelata de pe gard, afiliere cu picioare de scobitoare, pentru ca e mai simplu asa, e rezolvarea pe termen scurt a dorintei nedeterminate, care se sfarseste, cel mai adesea, cu propria ta auto-ultra-sleek-latex-like-flagelare zacand intr-o balta cu propriul tau sange. Pe undeva misto, cel mai frumos rau ti-l faci singur, alea exterioare, din afara ta, sunt apa de ploaie, te speli pe cap aiurea cu ea, si-n acelasi lighen te apuci sa vinzi seminte prin parcuri cu gura stramba si pielea inasprita. Seminte de mestecat in timp ce te uiti la toate filmele tale proaste. Dar raul ala adevarat, tie insuti iti, mamamama, cam tare. In a "fuck me i'm so fucked" kinda way.

Cand incerci sa fii cu cineva care, la o adica, ar prefera sa fie ingropat, in timp ce tu alegi incinerat, e, cum sa va spun, compromis din start. Oricat de frumosi i-ar fi ochiul si oricat de dulce limba, nu poti frate sa fii cu cineva care, dupa ce moare, prefera sa fie depozitat in pamant alaturi de gandaci si viermi si pet-uri de bere. Wtf, man. Daca e sa mori, roaga-ti apropiatii sa-ti cumpere o incinerare. Sa nu mai ramana nimic. Clean job.

Adica incompatibilitatile de genu' asta nu pot fi trecute cu vederea, cel putin nu inainte de mormant, ca te baga direct in el cu viteza de supersonic. Ca sa-mi dau seama de asta mi-au trebuit vreo 24 de ani. I always feel the pressure of time ticking and don't know why. Can't get rid of it. I keep on picturing my heart getting more and more tired with every second. Then i stop picturing and start to feel it. And after that, well, after that everything is pretty much fucked. OMG I'm gonna die.

And then there are those people. Aia care au mers cumva pe langa tine o mare bucata din drum da tu te uitai la porumbei sau semafoare sau in gol si nu prea ramanea atentie pentru ei. Adica ii stiai ca sunt acolo, si va faceati cu mana din cand in cand, ca o strangere intuita, insa nematerializata. Cu felii mari de disparitie completa. E cel mai greu sa fii atent la tine. Si cand esti pus fata in fata cu cineva a carui prezenta te forteaza sa faci asta, pazea, sa n-o dai cotita. Fugi fugi fugi. Sa nu care cumva. Si te duci in jungla sau la zoo si cauti printre primate desi tu ai rh negativ. Pune plus cu minus laolalta si se coaguleaza, eroare instant.

Cel mai infricosator e ca fugi de oamenii aia nu pentru ca nu i-ai simti sau nu ai fi in stare de ei in momentul ala. Fugi pentru ca stii ca daca te duci acolo si te legi la cap si vezi unde se duce s-ar putea sa duca fix in iad. Iadul fiind clipa in care realizezi ca nu, tot nu merge, so, judecand putin, must pretty mean i'm fucked. Sunt la fel de terminat ca orice alt om si trebuie sa incetez sa mai cred in balarii. Daca nu mai cred in balarii ce imi ramane. Pai imi ramane un sac de cacat. I am as fucked as the next one as the last one and as each and every one. I might as well get a pet.

nu mai vreau sa scriu. pm, am ajuns s-o ard ca aia din sex and the city. doar ca asta nu-i ny. e bucuresti si e noiembrie.