Ca un ceass care avea nasul putin stramb si a decis, in pofida presiunii ancestrale, sa nu intervina estetic asupra siesi, convins fiind ca acuratetea nu e relativa, nici frumusetea decisiva.
Plecam de la Underworld pe la 3 dimineata, jos la Sala Palatului defilau taxiuri like there was no tomorrow, am ezitat si incercat, dupa cateva refuzuri si dupa un asteptat incordat m-am suit la nimereala.
Si am facut ceva ocol, din vina mea, ca tot spuneam de o benzinarie la care trebuie sa ajung, dar nu si de imprejurimile tocmai concrete ale acesteia, si de n-ar fi fost ocolul n-as fi vazut ce am vazut. Pe trecerea pustie dintre doua strazi la fel de goale, atmosfera din aia, ca de "trecerea dintre ani", cand simti ca ar trebui sa se intample ceva si nu se intampla nimic, ma frec pe creier cu maneca plina de muci, ca poate nu vad bine, dar nu, vad cel mai bine, e-n timp real, cadenta lautareasca, kitschul cu care ne-am crescut si fara de care n-am fi azi pe blogger: e un tiganus, pe la 25-30, imbracat ca MJ raposatul, zic imbracat, ca nu pare costumat, e mic de inaltime si subtirel, are pantaloni negri cu dunga din aia lucioasa, sunt trei sferturi si-i dezvaluie mandrete de sosete albe, se mai vede si o camasa rosiatica pe sub sacou si capul sta asezat intr-o palarie din care ies plete negre carliontate, prinse intr-o coada de cal. Si omul asta traverseaza de parca zebra aia a fost dintotdeauna acolo si el a fost dintotdeauna Michael Jackson.
Ajungem la benzinaria potrivita si taximetristul isi cere scuze de ocol, desi insist ca vina era asupra-mi, si asteapta pana intru pe poarta aleasa si imi mai si zambeste fara chip de indoiala fara umbra de venin. Sa fie al dracu' care-o mai merge vreodata cu alta companie.
Medz, cred ca asta era. Poti s-o pui pe chestiidepovestit daca vrei, and file it under happy.
Un comentariu:
oau, super transcendental cand mi te-ai adresat. multumescu-ti, doamna.
Trimiteți un comentariu