indeajuns de tanara cat sa tin minte serile in care tot astepti pe cineva, dupa careva, pentru totdeauna asa. cand iesi in oras cu un singur corp turistic de vizitat, cand tot firul mov al noptii atarna, de o soapta la limita coerentei semesuita, la agatat, cand ti se rasuceste gatul la fiecare naluca, e genul de aparitie care iti poate highlighta o caruta de sens, adica genul de absenta care prabuseste un castel imens de carti de joc, prinse intre felii de paine si sunca. doar ca de data asta nu e seara ba e noapte si eu nu mai astept, decat nu mai apar.
mai bine numeri la stele si te rogi sa ajungi intr-o zi una din ele.
acesta este adevaratul utopic sa nu te puna dracul sa ai alte utopii in afara de mine nu te increde si nu ma ciopli peste chip. fac asta pentru mine, nu pentru tine (voi). but the outro can also be fun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu