"Parca nu pot pune mana pe cum e ea"

Ce-ar fi sa se adune toate Anele din lume, sa se stranga tot, adanc sau firav consemnat, ce i-a placut fiecarui baiat, caruia i-a placut ceva la mine, sa se aseze strat peste strat, si imagine vis-a-vis de imagine, sa puna cap la cap si picioare peste picioare goale, sa iasa o noua Ana, sa iasa noua Ane, sa ne iasa noua toate Anele pe nas. Sa mi le alinieze rand pe rand, si sa iasa o armata, sa ii cuceresc cu ea pe toti, iar pe mine, Ana Cea Adevarata, sa ma pun intr-un pat de sticla, senin de adormita, unic exponat din muzeul nevizitat, cu alte cuvinte, de nerecunoscut, de neiubit, genul care iti trece prin fata ochilor pe strada si-ti zici "oau, ce seamana fata asta cu Ana, da' n-are cum sa fie ea". Iar in tot timpul asta, sub perna patului meu de sticla voi avea poza unui baiat. Este poza unui baiat dintr-un alt pat de sticla, si el va avea sub perna lui poza mea.

"Daca mi-as scrie numele invers, te-ai prinde?"