This is the woman. She turns chests into rust.
Cand eram tineri fumam din tot sufletul. Nu am mai intinerit si ne-am lasat. Fumam pe ascuns, cu dorintele narilor pitite. Dintr-un soi de grija. Pentru ceva. O grija din asta, oarecare, permanenta, pentru orice.
O viata lipsita de griji e ca o poseta fara batista. Nici nu-ti mai vine sa plangi cand stii ca n-ai ce scoate, o scamatorie, ceva. Pe ecran vedem un cuplu imbratisat sub o plapuma pufoasa, pesemne ikea, el o mangaie pe par, chiar iti transmite cumva parul ei ca ar fi matasos, matasos ca niste alge cand vrea ea. Cand nu vrea, aspru ca iarba.
Asa, si el o mangaie, si ea sta, ca asta e rostul ei in film, sa ramana acolo, pe canapea, fara sa-si doreasca altceva. Sa se auda o piesa din vecini si sa danseze nemiscata, cu privirea catre podea. Inchidem televizorul si ne mutam atentia. Ne-o asezam pe noi, in straturi, unul cate unul infoiate. Ca o placinta ingamfata, care simte ea ca de fapt e umpluta cu ceva.
Eu am forat si am dat de apa. Cu mainile ma voi duce la ea si o voi traversa. Cu mana goala si crestata. Dincolo ma asteapta jungla si in jungla nu poti cara pe cineva.
This is life. And it's turning us into robots.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu