~interrupem cu un raport intermediar~
gura sta inchisa, mana tremura
la metrou e mereu gol.
inauntrul meu e o firma de birouri
nu ajungi nici pana la baie fara cartela de acces
pe baza de merit, pe limba efervescent
in biroul CEO-ului e un seif state-of-the-heart
acolo se produc exploziile
functioneaza, le tine
cladirea tremura putin si vizitatorilor li se clatina cartelele de vizitatori
prinse la gat sau la cingatoare
ele se clatina imperceptibil de putin, asa ca majoritatea dintre ei dau vina pe vreme
o cadere de calciu printre dinti
o tensiune arteriala neprevazut necrescuta.
obiectivul acestei corporatii este sa supravietuiasca
fara obiect de activitate se simte slabita
sobolanii cu aripi dispar primii
in ciulamaua sleita.
ca si imagine sta bine insa
pentru ca are geamuri de un verde inchis, opac
care ii sunt spalate zilnic de privirile tiganilor
(avem locuri speciale de truda pentru tot felul de minoritati)
un verde cu staif place tuturor.
declaratiile facute ne fac sa credeam ca e vorba totusi de un concern controversat, sau de factura cel putin indoita:
"asa anesteziate cum sunt
degetele mele intra in mine
cauta un petec curat;
cand au sa-l gaseasca, si au sa-l gaseasca, au sa se stearga de el, implicit au sa-l murdareasca."
cineva ramane in picioare, cineva cade pe jos.
cincinalul si-a tras oglinda in sertar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu