Drowning in assholes

Azi vreau sa ma urasca toata lumea. Astazi iau cheita din cui si zgarii cea mai fandosita, cocheta si sensibila masina din parcarea blogosferei. Este un subiect delicat (ca si protagonista noastra), si daca nu stii sa-l abordezi cum trebuie, te trezesti cu tone de ignore-uri, pungute cu cacuta in fata usii, blesteme azvarlite asupra viitoarelor progenituri. Esti surghiunit din blogosfera pentru ca ai indraznit sa critici un pilon al acesteia. Sa-ncepem, deci :D

Totul a inceput cu eroarea fatala de a-i citi un post si comentariile aferente. Dupa al 3-lea comentariu it was all coming back to me. All the things i've eaten, that is. Am realizat inmarmurita ca este vorba de un soi de "coming of age", un traseu initiatic ia sfarsit. Dupa aventuri dragalase, zambete schitate in poienite, poze cu pisici si decolteuri, cuceriri peste cuceriri peste cucernicii, a venit vremea sa tragem linie si sa spunem: "nu vreau suferinta, nu vreau lucruri care dor". Un fel de "Stapanul inelelor IV-Samburele vietii". Primul sfat care-mi vine in minte: nu mai iesi din casa + nu citi acest post (al 2-lea a fost din parte casei).

Ca oamenii boemi nu sunt tocmai preferatii mei, cred ca s-a vazut pana acum. Incerc totusi sa ii las in pace, ca mari crime nu comit (pentru ca nu sunt in stare). Insa un lucru care ma deranjeaza la modul real este condescendenta nejustificata, pentru ca, da , exista si situatii in care nu e o atitudine tocmai blamabila. Ma deranjeaza aerul de educatoare pe la 40 de ani, educatoare dispusa, out of the kindness of her heart, sa transmita princhindeilor bleguti invataturi fara de care n-ar putea da piept cu viata, durerea, adevarul, lumina, intunericul, moartea si fast food-ul, educatoare a carei experienta de viata se rezuma la un documentar despre praful de copt si doua relatii esuate, ultima sucomband odata cu replica "umm, eu ma duc pana jos sa iau tigari, vin imediat".

Oamenii declara de multe ori ca se urasc pe ei insisi, ca se ranesc singuri. Cu alte cuvinte, este vorba de eterna dihotomie IO1-IO2. 1 e the evil nemesis, iar IO2 sufera dupa baieti, se lasa ranita si ii strica serile lui IO1, care voia sa danseze pe mese in oras. Doar ca al nostru cetitor nu intelege si vrea sa stie mai mult. Nevrednic de a primi explicatia simpla de mai sus, este intampinat de "esti dulce, insa nu ma obosesc sa-ti explic, creatura marunta si lipsita de sens, nici nu vreau sa te pierd ca si cititor( de unde si faptul ca iti spun asta pe un ton asa dragalas), simplul fapt ca imi citesti blogul te face mai grozav decat alti oameni, inseamna ca ma placi pe mine, si e stiut ca EU > altii".

Ce ma mai deranjeaza? Ma deranjeaza bloggerii care nu isi taxeaza cititorii cretini, pentru simplul motiv ca le lasa cate vreun compliment la comment-uri. Se merge pe principiul vechi de cand lumea "nu voi critica niciodata un cititor, oricat de bou, care imi face un compliment, oricat de aiurea; in schimb, daca ma injura careva sau imi reproseaza ceva punctual, argumentat, pertinent, voi poza in victima, ca sa ma apere ceilalti si sa nu mi se ciobeasca aura pristina de pe crestet hi hi".

Final grandios: Blogul nu este o persoana. Blogul este o unealta in spatele careia se pot ascunde persoane de cacat. Blogul este o scuza la indemana oricui. Blogul este o deghizare in fata prostilor. Blogul nu merita respect, daca persoana din spatele lui nu merita. Blogul este, de multe ori, o simpla victima.

P.S.: Cine ghiceste despre cine e vorba, primeste trei masline pentru intuitie cu totul iesita din comun.

Later edit: Ok, maslinele se vor imparti (in mod echitabil) intre De ce, GK, versiunea2, Giant si Arhi (scuze, nu va mai linkuiesc, mi-e lene). Era vorba de Andressa cu al ei post intitulat sugestiv "maturizare".