Nemulţumirile zilei

Aş fi scris romane aseară (and i did) despre dezbaterea bloguri - jurnalism organizată de Ambasada Americană, însă n-am răbdare să povestesc de două ori acelaşi lucru, aşa că trecem la treburile lumeşti. Adică la cum a trebuit azi să mă gândesc la copilaşi spulberaţi de obuze ca să nu mă apuce râsul în mijlocul unui mare spot lansat de o mare agenţie. Care spot nu m-ar fi deranjat dacă nu era melodia de pe fundal ceva cu "iubiiituul mieeu...tee caaut în vâânt..teee adoor....draagosteee...speranţeee..împlinireee". Ce naiba, mă băieţi, nu-i suficient că aţi apelat la cuvinte cu o asemenea încărcătură emoţională, trebuia să le şi inseraţi într-o baladă lălăită? Cam câtă trăire să îndeşi pe gâtul bietului privitor? Cam cât să-l forţezi şi să-l scârbeşti? Şi, mai ales, de ce nu apare şi Andreea Marin?

Să trecem acum la secţiune cadouri branduite pentru câştigat bunâvoinţa invitatului muritor de foame şi de sete. Dacă tot îi oferi o valiză cât un hipopotam, de ce nu-i pui la dispoziţie şi un avion cu care să o transporte până acasă? Vă mulţumesc frumos pentru cadou, e minunat de util şi de urât, dar încercaţi voi să-l căraţi mai mult de zece metri. Oricum, bate tricourile şi pixurile. Cum e să primeşti nu ştiu câte zeci de fluturaşi? Eşti invitat subtil să îi împarţi pe scările de la metrou, sau pur şi simplu s-au gândit că ar fi bine să-ţi tapetezi camera cu ultima ofertă a unui operator de telefonie mobilă? Of, cum intuiesc ei fiecare dorinţă, oricât de intimă.

Ceea ce mă duce la următorul punct pe lista de azi: chestiile branduite până la refuz. De la logo-ul LV trântit obsesiv pe genţile vedetelor Ciao, la hanoracele cu Nike cât casa şi până la Gucci-urile de pe ochelarii maneliştilor. What's up with that? Nu numai că e de prost gust, dar mie mi se pare şi jignitor pe deasupra. Vrei să îţi fac reclamă? Scoate banu'. M-am dus mai demult să îmi iau o saltea, şi nenea de acolo mi-a lipit un abtibild IMENS cu firma dânsului, fără de care nu lăsa nici un produs să-i iasă din tarabă. De ce ai fost măgar, mă?! De ce nu pot să-mi cumpăr anumite lucruri care-mi fac cu ochiul din pricina aceluiaşi motiv? De ce presupuneţi voi că suntem toţi ahtiaţi să le arătăm prietenilor, vecinilor, colegilor, că am luat cutare lucru de la cutare firmă, deci suntem potenţi financiar ca un taur în călduri?

În fine.

P.S. Andressa, în urma discuţiei pe care ai insistat ieri să o purtăm, concluzia mea este că vreau să îmi cer scuze. Trebuia să-mi fi dat seama mai din timp că eşti nepoliticoasă şi arogantă, că mergi pe principiul "sunt o păstoriţă gingaşă cu cei care mă plac, şi o tanti care nu cunoaşte regulile conversaţiei cu cei care nu". Ce s-a întamplat cu planul de a schimba lumea în bine, one squirrel at a time? Îmi pare rău că m-am obosit să-ţi critic ideile (ideile, da, nu pe tine ca persoană, dacă te compar cu un miner, nu înseamnă că eşti o mineră, ok? sper că ai reţinut). Pe viitor te rog să păstrezi distanţa, nu îmi plac oamenii care ţipă. Şi nici oamenii mai penibili decât penibilul. Te pup :)