Dansez pentru audienţă

Pentru că lucrurile de prost gust au tendinţa de a se repeta, iată că ne-a izbit un nou sezon de "Dansez pentru tine". Sunt atătea lucruri în neregula cu surogatul asta de emisune, încât nici nu ştiu cu care să încep. Hai să încep totuşi cu nesimţirea cea mai mare, şi anume aia de a exploata dramele unor oameni pentru rating. Adică, ce, noi nu putem să facem ca tvr-ul cu surprize, surpize? Ce, au pus ei monopol pe paralizaţii şi bolnavii frumoasei patrii? Lasa dom'le că găsim şi noi, ba chiar mai paralizaţi şi mai amărâţi. Cazurile noastre vor fi mai disperate decât ale lor! Wow, o să iasă bestial emisiunea!

Hai să-i punem pe ăia să danseze lambada cu zambetul pe buze, în timp ce de acasă îi privesc nişte tetraplegici, un leucemic, doi bătrâni cu cataractă, şi un motan bolnav de sida. Hai să culegem câteva vedete în mizerie şi să le cuplăm cu bieţii anonimi. În felul ăsta toată lumea căştigă, muritorii de rând apar la televizor, spre ciuda tuturor vecinilor, iar artiştii de valoare ai poporului mai scapă de câteva albume de pe raft (ce fel de suflet să ai, dragă, să nu cumperi albumul unei ande adam care-şi expune şuncile pentru vreo bunicuţă necăjită?!).

Exemplu concret: pentru noul sezon a fost cooptat în echipa de şoc domnul doctor în manele, costi ioniţă. Care n-are nici o treabă cu muzica, dansul, viaţa în general, dar mai ştie şi el un nene de la pro teve.

Discuţie:

Ştefănel Bănică: "Concurenta cutărescu, prietenul tău e grav bolnav, nu-i aşa?
Concurenta plange, urlă, povesteşte care-i faza, apar pe ecran imagini înduioşătoare, vaiete, întristare şi suspin.
Ştefănică: Ei, sterge-ţi lacrimile. Costi, am auzit că scoţi un nou album...bablablalbalb

Nici o pauză, nici o ezitare, nimic. Înmormântarea se face nuntă şi tot aşa.

Mă rog, încercând să menajez nişte neuroni şi dând pe fast forward: aia se zbânţuie pe acolo, un aşa-zis juriu dă note ablablabalbal, telespectatorii votează, totul este minunat. Încet, încet, se elimină câte un caz, cel mai probabil alea mai puţin nasoale. Dacă eşti paralizat de la găt în jos şi mai ai şi ochii albaştri, mergi aproape la sigur (în caz că nu apare vreun copil mutilat). Însă dacă eşti tuciuriu şi ai nevoie de un transplant de genunchi, naşpa, frate, mai bine stăteai acasă, loserule! Deranjezi oamenii de bine pentru mărunţişurile tale. Credeai că bolnavii nu au clasamentele lor sau ce? Nesimţitule!

Bineînţeles că un asemenea bâlci ieftin trebuia dirijat de un personaj pe măsura, şi aici proteveul a avut mare noroc, pentru ca Ştefanică Bănică Juniorică se potriveşte de minune, e la fel de fals ca tot conceptul. Aduci un om care nu a dat în viaţa lui un leu pentru alţii (pumni a dat o gramadă, însă) să pozeze în binefăcătorul săracilor şi al leproşilor. Adică îl azvărli într-un conflict de interese cu zâna de nevastă-sa, femeie blandă şi cu suflet milos, la rându-i. Nu se face.
Nu pot să cred că am fost îndrăgostită de el când eram mică (pentru o scurtă perioadă, ce-i drept, era înainte să îl văd pe petre roman). De partenera lui nu zic nimic, pentru ca e iubita lui marius moga, deci a pedepsit-o ăl de sus destul.

Trăgând linie, ăsta e genul de emisiune la care nu ma pot uita nici măcar la modul instructiv-hai-să-cunoaştem-porcăriile-ca-să-apreciem-valorile. Mi se întoarce stomacul pe dos. Ăla nu e spectacolul mărinimiei, e spectacolul mizeriei umane în toată splendoarea ei.

Şi uite aşa, dragii moşului, se fac banii!

Mdeah, poza e luată de prin locul unde (nu) se gândeşte (liber).